Nu știu dacă o cronică poate vindeca. Știu însă că poate limpezi. Sufletul. Iar limpezirea e uneori tot ce ne trebuie ca să mergem mai departe fără să ne trădăm. Copilăria. De aceea, această prefață nu e un semn de închidere a copertei, ci unul de deschidere: intrați cu încredere. Luați-vă timp. Lăsați paginile să vă ordoneze respirația. Și, când veți închide cartea, întrebați-vă - pe tăcute - ce anume din România mea. Cronica unei dureri (2009-2013) e și al vostru. Dacă răspunsul vine repede, înseamnă că ați găsit nu doar o carte, ci un punct fix. Puteți muta lumea. - Dan Andronic