Cuvintele nu ard pentru a distruge, ci pentru a lumina drumul catre noi insine. Focul din cuvinte este o chemare spre profunzime.Un volum in care modernul si clasicul se imbratiseaza, in care emotia devine busola, iar poezia , o cale spre intelegerea lumii si a sinelui.Intr-o lume care se grabeste sa uite, Focul din cuvinte aprinde din nou dorinta de a simti. Aceste poezii/poeme nu spun povesti, ele cauta sensuri. In tacerea lor se aud pasii timpului, murmurul iubirii, glasul umanului din fiecare dintre noi.Poezia devine aici o forma de rugaciune si de libertate, o flacara care lumineaza, dar nu mistuie.Cititorul nu ramane martor, ci parte din arderea interioara a fiecarui vers. Uneori, un cuvant aprinde lumea, Din tacerea lui renaste gandul, scanteia, minunea. Emotia prinde forma si tacerea capata glas Cuvantul devine flacara, iar timpul, un popas. -Maria Porumb