Dupa o serie de romane parabolice, prin intermediul carora a forat in adancimile conditiei umane, Gabriel Chifu propune o investigatie de tip cvasidetectivistic pornind de la o metafora: aceea a caii infinite, a cautarii care, finalmente, se dovedeste a fi o negare radicala a libertatii individului de a-si desena si domina propriul destin. Autorul propune o intriga alerta, cu neasteptate rasturnari de situatii, generate de comportamentul unei tipologii umane diverse, contradictorii, purtatoare ale unor mistere intunecate.  Intr-un proces de necontenita innoire a mijloacelor sale de expresie – in cazul de fata domina analiza psihologica si violenta perversa de inspiratie gotica –, Gabriel Chifu isi reconfirma statutul de prozator de prim rang al literaturii romane de azi. Trenul este vehiculul in care ne-am putea oricand trezi imbarcati oricare dintre noi, fie de bunavoie, in cautarea aventurii, fie aspirati cu brutalitate de ventuzele carnivore ale fatalitatii. (MIRCEA MIHAIES) Mai toate romanele lui Gabriel Chifu revendica o miza majora, un proiect amplu care vizeaza o intreaga epoca in ceea ce tine de partea ei de umbra, de ascunsul ei, de ceea ce este revelat abia la anamneza: un adevar profund, tulburator si inconvenabil. Urcat in trenul de placere al utopiei unei microarmonii dupa model belle époque, indreptandu-se catre o Elada inconjurata de nimbul unei puritati partajate intre idee si morala, scriitorul angajat, la propriu, pentru a scrie cronica de compartiment a celor care-i sunt tovarasi de calatorie, coboara in plina distopie din trenul care a devenit unul al istoriei.  Fiecare statie, fiecare oprire instituie, intr-o succesiune care prinde viteza, o noua versiune a realului, o alta perspectiva, alte interogatii. Pretextul de care se foloseste romancierul devine cadrul pentru o parabola politica si deopotriva pentru o arta a romanului, a propriilor romane, focalizata pe nasterea personajului din imensul contradictoriu si inepuizabila ambiguitate a fiintei umane, mergand, cu o sintagma a lui Milan Kundera, „pana la capatul problematicii sale existentiale“.  Precum trenul de noapte din filmul Europa al lui Lars von Trier care traversa o Germanie devastata de razboi, Trenul lui Gabriel Chifu te poarta printr-o Balcanie contradictorie si paradoxala, in care timpul curge altfel, sintetizand o intreaga problematica istorico-politico-mentalitara a coltului de lume in care ne aflam. (ANGELO MITCHIEVICI)