Adrian Vornicu, fiu de preot și fost seminarist, pune la îndoială existența lui Dumnezeu. Pictor fiind, se consideră un demiurg, ridicându-și creația artistică la nivelul celei divine. Intră în scenă Demian, un alter-ego demonic, menit să-i atâțe necredința. Pictorul caută răspunsuri la dilemele sale mistice, stând de vorbă cu deținuții din închisoarea Doftana. Episoadele succesive de iluminare par rătăciri ale unei minți pe cale de a înnebuni. Întâmplările se succed halucinant, într-o (supra)realitate grotesc-absurdă. Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare a conștiinței, întocmai ca în Crimă și pedeaps