Suferinta expusa pe un ton jubilatoriu, ca intr-o exorcizare tarzieCunoscuta drept critic literar de prim rang al generatiei de mijloc, Gabriela Gheorghisor ne ofera o placuta surpriza odata cu poemele sale lipsite de artificiozitate sau de rece premeditare, care ar fi riscat altminteri sa indrepte lirismul volumului de fata spre un contrafacut produs al cerebralitatii. Versuri recurente sunt acelea care exprima starea de neliniste abia voalata, pricinuita de absenta celuilalt si de dublata cheltuire de sine in cautarea identitatii fiintei sale, ce hiberneaza in pliurile singuratatii. Traversand crizele de crestere cu interogatii nelinistitoare, poetei ii place sa se creada ramasa la varsta copilului care deseneaza cu degetul pe geamul tot mai inghetat al ferestrei semnul de recunoastere pentru mult asteptatul si generosul Mos Craciun. -- Vasile Spiridon