Alcatuit din douasprezece eseuri inedite din perioada 1968–2000, volumul Uite cum sta treaba urmareste subiecte diverse: presa vremii („problema nu este daca sa crezi informatia, ci daca o gasesti“), fantezistul domeniu San Simeon („Odata ce un loc devine accesibil ochilor... nu mai este accesibil imaginatiei...“) sau daca sa-ti faci sau nu studiile superioare la Stanford.In „De ce scriem“, Joan Didion cantareste actul scrisului: „Scriu doar din motivul de a afla ce gandesc, la ce ma uit, ce vad si ce inseamna“. De la admiratia sa pentru fraza lui Hemingway la povestea Marthei Stewart, a carei istorie „le-a dat curaj femeilor din tara asta, chiar daca a devenit o amenintare la adresa barbatilor“, eseurile lui Joan Didion sunt rodul unei observatii acute, al mirarii, al incisivitatii si clarviziunii.„Fiecare fraza a lui Joan Didion este o minune a gandirii magice.“ (The Guardian)„O martora a adevarurilor inevitabile ale epocii noastre.“ (The New York Times Book Review)„Un aspect particular al marii literaturi de nonfictiune scrise de Joan Didion este ca are putereametaforica a marii fictiuni.“ (Hilton Als)„Volumul lui Joan Didion dezvaluie o scriitoare aflata inaintea vremurilor sale.“ (The Washington Post)„Joan Didion este o cronicara a vremurilor noastre, o scriitoare care dizolva iluziile contemporanilor sai pentru a dezvalui o realitate dura intr-un stil aparte.“ (Time)„Proza lui Joan Didion ramane unica. Poate subiectele pe care ea la abordeaza nu sunt noi, dar perspectiva scriitoarei este cu totul diferita de a celorlalti.“ (The Los Angeles Magazine)Joan Didion (1934-2021) este autoarea a cinci romane si a paisprezece carti de nonfictiune, printre care South and West si Where I Was From. Volumul ce reuneste toate operele sale de nonfictiune, We Tell Ourselves Stories in Order to Live, a fost publicat de Everyman’s Library in 2006. In seria Anansi. Ego au mai aparut volumele Anul gandirii magice (recompensat cu National Book Award for Nonfiction) si Nopti albastre.