Maini pe care le-am iubitMiercurea mergeam cu bunica la targul din Teius.Ne trezeam la cinci.Ne spalam pe fata in lighean.Mancam o felie de paine cu dulceatasi asteptam rasaritul.Bunica numara banii, apoi ii invelea in naframa.Strabateam potecile pline de noroi,dar nu-mi pasa.Ma gandeam la turta dulce,baloane de sapun, tetrissi fata din vale.Ne intorceam la amiaza pe aceleasi poteci.Borcane nevinovateUrcam treptii muzeului.Atingem istoria cu mainile murdare.,,Nu faceti asta”, tipa ghidul, in timp cene arata rocile de la Rosia Montana.,,E aur curat?” intreaba un elev.Ghidul rade.Mai are de prezentat doua salisi istoria unor fosile, pe care, slavapotopului,nu le vom mai intalni niciodata.In sala vietuitoarelormaimutele, pisica salbatica, babuinul ranjesc.Deschid coltii,gata sa atace fiinte (ne)vinovate.Borcane cu mostrele unor bebelusi,sufocati de ombilic, ne sperie.Adi loveste vitrina cu piciorul.Tipa si plange. Crede cafratele nenascut pluteste intr-un borcan.E cald si ouale de dinozaur vor scoate puiflamanzi,Vor devora tot ce prind, o vreme,apoi se vor intoarce in pantece.Noi, cei vii,cand ne vom intoarce la normalitate?Vecinul de la 2Sta pe banca in curtea bloculuisi citeste dintr-o carte veche, indoita la colturi.Soarele ii mangaie obrazulpalid.Vorbeste putin, doar cat este nevoie.La telefon raspunde rar, desi ar avea ce povesti.In fiecare ziil vad urcand scarile cu sticlele de beretinute intr-o plasa de rafie.Azi dimineatavecinii l-au gasit mort in beci.Odihneste-te in pace!Sunt ceea ce n-ar trebui sa fiuSunt copilul femeii usoareabandonat la poarta orfelinatului intr-o dimineata de iarna.M-au luat in brate,invelindu-ma in hainele altui copil nenorocitpe care nu l-am cunoscut niciodata.Am avut noroc, mi-au spus asistentele,pe el l-au luat ingerii.Cand ma gandesc la copiiitinuti captiviintr-o iubire superficiala,inima mi se sparge in bucati.Sunt copilul unui destin frant,ramas nemangaiatde mainile mamei alungatein bratele urgiei.Citind poemele din Toate intr-o singura inima, am avut impresia ca traim, autorul si cu mine, in realitati paralele. M-am trezit intrebandu-ma in repetate randuri cum poate ochiul lui sa vada frumosul acolo unde eu, fara doar si poate, as fi intrat la banuieli. Sa gliseze in melancolie acolo unde eu as fi apelat din reflex la sarcasm si (auto)critica. De la un punct incolo insa mi s-a mai limpezit judecata: Razvan Fugaciu este o rara avis care dinadins nu-si duce discursul pana la ultimele sale consecinte; omitand sa abordeze frontal deruralizarea, speranta de viata scazuta sau poluarea, el cultiva de fapt o impacare cu realitatea de-a dreptul eroica. Recomand acest debut in poezie candid-contemplativ cu increderea cu care as intinde seamanului meu, oricare ar fi acesta, un pahar cu shake detoxifiant. -- MIHOK TAMASCotidianitati rurale cuminti, prinse in tesaturile unor perceptii ce filtreaza varste diferite alcatuiesc, in buna masura, realitatea poetica a acestei carti. Melancolii presarate in scurte confesiuni de o sensibilitate lirica, recuperatoare a unor biografeme uitate si readuse in memorie, incarca lumea afectiva a poemelor. Subiectul liric isi gaseste rostul prin edificarea unor chipuri si intamplari din edenuri sumare de odinioara. Trasatura dominanta a acestei instante poetice e simplitatea. O simplitate ce proiecteaza detalii semnificative pe panza unei memorii in care se vad momente, ceasuri, zile, intamplari, o intreaga lume adusa in prezentul poemelor de o vocatie poetica pentru care...