Spovedania Ioanei Bena se petrece intr-o casa cu patru camere. Intri prin artere si iesi prin vene. Jurnal al cautarii, monografie a sufletului, asezata „in modul cel mai simplu cu putinta”, intru raspunsuri: „Fericirea ne‑a devenit irecognoscibila. Si‑am confundat‑o, si n‑am mai stiut s‑o cautam.” Noi, izbavitii.„O gradina cu un cires falnic si tufe de rozmarin, calcata de pasul marunt, dar tenace al ganganiilor. O casa batraneasca. O femeie si un pisic cu nume de trubadur povestesc cate-n luna si in stele. Ea, despre oameni care au plecat, dar care, de fapt, nu au parasit-o niciodata, despre o carte care i s-a lipit nu doar de degete, ci si de suflet, despre o Venetie magica, devorata in doua zile si o noapte, despre un Paris nebanuit de dezamagitor, dar si despre o iubire ca un vis. Motanul asculta, mustaceste, aproba sau, dimpotriva, contesta, pune intrebari, cere lamuriri, iar cand tristetea e prea grea, mai face o ghidusie.Cuvintele se rostogolesc inainte si inapoi domol, masurat, dulce, iar trecutul, oricat de dureros, isi mai imblanzeste imbratisarea. O carte care te tulbura si te alina, te face sa lacrimezi si iti oblojeste sufletul, pentru ca, in final, sa te ajute sa-ti recapeti increderea in bine, frumos si firesc! O poveste de viata la finalul careia ajungi sa tanjesti dupa linistea pe care o simti doar atunci cand iti cunosti inima si ai cazut la pace cu trecutul.” (Alina Baltac, traducator literar)„Draga Oana, mi-am petrecut cu tine toata duminica, captivata, de la prima pagina, de vraja cartii tale. Am hoinarit prin viata ta, sarind din poveste in poveste, din vis-in-vis in visare, asa cum treci raul, din piatra in piatra. M-ai tinut de mana aratandu-mi unde sa pun pasul, ca sa se lege cum se cuvine cursul calatoriei, cu toate meandrele, cautarile, valtorile, durerile, vindecarile, impacarile si resemnarile lui. Ti-am retrait trairile, amintirile, regretele, mistuirea iubirii celei mari, ranile despartirilor, dorul. M-au recucerit prospetimea scriiturii, aurul din condei si mai presus de toate firescul omniprezentei tale calduri umane. Am simtit la fiecare pas onestitatea, sensibilitatea, curajul de a trai curat si am ajuns la mal mai bogata, mai buna, limpezita de praful zilelor, admirandu-te, iubindu-te...” (Sarmiza Pencea, cercetator principal Academia Romana)Ioana Bena s-a nascut in Deva, la 25 octombrie 1967. A fost sefa de promotie a Facultatii de Fizica a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (1991) si apoi asistent la Catedra de Fizica Teoretica (1992-1996). Beneficiara mai multor burse doctorale, cele mai importante la Universitatea Paris XI (DEA), Universitatea Libera din Bruxelles si Universitatea din Hasselt (Belgia), cu proiecte in grupurile de cercetare ale Profesorilor Ilya Prigogine (Premiu Nobel) si Grégoire Nicolis, in 2001 a obtinut doctoratul Magna Cum Laudae cu teza Topics in nonequilibrium statistical mechanics: I. Collective behavior of coupled parametric oscillators, II. Hydrodynamic fluctuations in Kolmogorov flow.A ocupat posturi universitare postdoctorale la Facultatile de Fizica ale Universitatilor din Hasselt, Barcelona si Geneva (2001-2008). Intre 2008 si 2013 a lucrat ca analist financiar si risk manager la Fondul Federal Elvetian de Pensii din Geneva, dupa care a lucrat ca freelancer – cercetare stiintifica, analiza financiara, traducere.In prezent, este traducator literar din/in engleza, franceza, spaniola, in principal pentru Editura Corint (Leda Edge, Leda Bazaar, CorinTeens) si mama de multi Villoni.Recurs la trecut (jurnal sucit) este romanul de debut al Ioanei Bena.