Am optimismul sa imi imaginez ca printre tinerii nascuti dupa anii la care ma refer pot fi unii curiosi sa viziteze lumea disparuta, alaturi de un insotitor mai neutru decat parintii si bunicii lor, care sunt expusi framantarilor vietii din Romania de azi. Pe de alta parte, am si optimismul sa sper ca un cititor mai varstnic isi va putea regasi, odata cu mine, trairi si ganduri proprii din acea lume.