„Padurea norvegiana” (1987) are ca leitmotiv melodia „Norwegian Wood” a formatiei Beatles, care il insoteste pe personajul principal, Toru Watanabe, pe tot parcursul rememorarii unor evenimente dureroase petrecute cu optsprezece ani in urma. Un roman despre dragoste si mai ales moarte, in care multi dintre eroii lui Murakami isi gasesc salvarea. „Subtila, fermecatoare, profunda si foarte sexy – iata reteta unui bestseller din care s-au vindut numai in Japonia peste patru milioane de exemplare.” (Publishers Wekly) Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s‑a nascut in 1949, la Kyōto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienta de proprietar al unui bar in care se canta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvantul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum canta vantul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vandut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), Uciderea Comandorului (2017) si Orasul si zidurile sale incerte (2023), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Pur si simplu despre muzica (2011) si Meseria de romancier (2015). A fost nominalizat in repetate randuri la Premiul Nobel.