Premiul Nobel pentru Literatura 1998. „Intr-un fel, se poate spune ca, litera cu litera, cuvant cu cuvant, pagina cu pagina, carte dupa carte, am reusit sa implantez in omul care eram personajele pe care le-am creat. Cred ca fara ele n-as mai fi cel care sunt azi; fara ele poate ca viata mea n-ar fi putut sa devina altceva decat o schita imprecisa, o promisiune care, ca atatea altele, n-ar fi ramas decat o promisiune.” (José Saramago) „Avem de-a face cu un fenomen neiertator de violare a teritoriului: o invazie mutuala de identitate. Desi dublurile se despart cu dintii stransi (ca sa nu muste), o ura metafizica, letala, a prins deja radacini in relatia dintre ei. Va creste intr-o razbunare care se manifesta in simetrii neinfricate si duce la tragedie — pusa in scena cu suspans si dezvoltata cu ingeniozitate. Mai mult, pentru ca acesta este un roman de Saramago, ceea ce este ingrozitor, apoi trist pana la lacrimi, apoi ironic pana la diabolic reuseste sa fie de asemenea si amuzant. Si, dincolo de asta, exista tandretea. Scriitorul foloseste o singura masca si pentru tragedie, si pentru comedie.” (The New York Times) „Cred ca romanul nu este atat un gen literar, cat un spatiu literar, ca o mare umpluta de multe rauri. Romanul primeste franturi ale stiintei, filozofiei, poeziei, le contine pe toate; nu inseamna pur si simplu sa spui o poveste.” (José Saramago) „Romanele lui José Saramago inventeaza o circumstanta ciudata — un fel de ce-ar fi daca, asa cum se intampla in science-fiction — pe care o populeaza cu o umanitate nefericita... Si, inainte de a-si lasa personajele sa se miste, aranjeaza pentru ele o comedie umana, in care sa se poata juca. O gradina a raiului cu un sarpe viclean si un mar care explodeaza. In diferite proportii, este vorba de o furie sociala — melancolica, amuzanta si uneori inspaimantatoare.” (The New York Times) José SARAMAGO s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminand cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatura (1998). Dupa debutul din 1947, cu romanul Terra do Pecado (cu titlul initial, Vaduva, schimbat de editor), urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977, cu Manual de pictura si caligrafie (Polirom, 2010, 2022). Ridicat de la pamant (1980; Polirom, 2016, 2022) ii aduce recunoasterea in spatiul lusitan si impune fraza si punctuatia care vor constitui de acum inainte marca inconfundabila a stilului sau. Celebritatea internationala o dobandeste cu Memorialul manastirii (1982; Polirom, 2007, 2017, 2023), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984; Polirom, 2003, 2008, 2018) si Istoria asediului Lisabonei (1989; Polirom, 2004, 2014, 2018), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordand o atentie speciala „originii si identitatii portugheze“. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos (Polirom, 2003, 2012), cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986; Polirom, 2002, 2015) si continuata de Eseu despre orbire (1995; Polirom, 2005, 2008, 2013, 2025), Toate numele (1997; Polirom, 2002, 2008, 2011), Pestera (2000; Polirom, 2005, 2009, 2013), Omul duplicat (2002; Polirom, 2009, 2016), Eseu despre luciditate (2004; Polirom, 2008, 2014) si Intermitentele mortii (2005; Polirom, 2007, 2009, 2013). La Editura Polirom au mai aparut: Calatoria elefantului (2010, 2014), Cain (2012, 2014), Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009 (2010), Ultimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 – noiembrie 2009 (2011), Calatorie prin Portugalia (2011, 2024), Lucarna (2013, 2022), Halebarde, halebarde (2015), De la statuie la piatra (2017), Jurnalul din anul Nobelului (2021), Poemele posibile. Antologie 1966-1975 (2022) si Vaduva (2024). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuand sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.