Iubirea si cuvintele sunt adevarate binecuvantari... n n da-mi, Doamne, primaveri n si-Ti voi da cuvinte n n eu sunt un strigator la cer n pana si nasterea mi-a fost n n un etern ecou dupa primaveri: n „da–mi, Doamne, n primaveri si-Ti voi da n cuvinte!” n n la fiecare strigat imi creste n aripa ovala din ciot de n suflet ea spinteca bolta n cereasca – n Il cauta n se-nalta in fiecare zi n tot mai mult n incat n mi-e teama ca o sa n raman o aripa care va n striga n n in eternitate n dupa primaveri de negasit n n azi suspin in mine n astept n sa raman doar o n aripa in Calea Lactee, n dar... n n aripa-mi devine copac n la poarta Paradisului n se-mbratiseaza ingeri printre ramuri n Dumnezeu zambeste n n mi se-ntoarce aripa pe n pamant se-ntoarce in mine n in centrul sufletului n imi devine cuvant n nu-i mai e inceputul un n ciot e ploaie de lumina n n Il prind pe Dumnezeu de n picior El imi zambeste n eu ii strig: n „mi-ai dat, Doamne, n Cuvantul, o sa-Ti scriu o n primavara!” n n