Mersul la biserica regulat nu constituie pentru credincios un simplu obicei, o indatorire religioasa tipiconala, o obligatie sociala sau o solutie psihologica, o iesire din stransoarea asfixianta cotidiana, ci, dimpotriva, prin venirea la Biserica se exprima o necesitate existentiala, nevoia ca omul sa vietuiasca autentic, sa-L intalneasca pe Izvorul vietii, pe Creatorul lui, sa se uneasca cu El. n Trupul si Sangele lui Hristos, cu care se impartaseste la Dumnezeiasca Liturghie, ii daruiesc aceasta plinatate, il fac sa se simta „impreuna cetatean cu sfintii si casnic al lui Dumnezeu”. n