O intreaga panoplie de personaje, unele recognoscibile, altele inventate, prinse toate intr-o exemplara, sarcastica viziune auctoriala - aceasta este prima impresie dupa lectura unui sui-generis „Jurnal fantasmatic” al prozatorului Tudor Cretu. Mai mult decat atat, pe parcursul a doi ani (2010-2012) se contureaza imaginea unei lumi in disolutie, intr-un etern amurg, iar daca ne imaginam Romania ca pe o catedrala (nu neaparat a Mantuirii Neamului...), fiecare secventa a cartii este precum un vitraliu prin care patrunde, luminand-o stins, o lumina obosita.Daca acest proiect epic inceput in 2002 va fi dus la bun sfarsit, el ameninta sa devina cea mai intereseanta constructie postmoderna a prozei romanesti contemporane.Ioan Grosan