Joc epic este un poem al nașterii ca experiență-limită, al vieții surprinse în punctul ei de maximă fragilitate, acolo unde a fi și a nu fi nu se exclud, aflându-se într-o tensiune ontologică extremă. Cartea urmărește lupta pentru viață a unui copil născut înainte de vreme și participarea totală a mamei la această confruntare tăcută, desfășurată între corp, timp și responsabilitate. Construit ca o metaforă totală, volumul nu simbolizează trauma și nu o estetizează: o traversează pur și simplu. Sensul se naște din corp, memorie, spital, veghe și desprindere, nu din idei. Joc epic nu este o poezie despre suferință; este despre nașterea de sine prin risc, despre grija care devine formă de adevăr. Ca principiu vital care traversează volumul, jocul desemnează modul de a fi în viață sub constrângere extremă. In statu nascendi este locul-limită în care viața și moartea nu sunt încă opuse, ci, în chip indiscernabil, amestecate. Joc epic locuiește acest prag și îl transformă într-o experiență poetică. - Vianu Mureșan