S-a pornit timid, in anii maturitatii asumate, poezia Silvaniei Serban. In versurile ei sta insa pitita inca baterea de inima a fetitei care scria in copilarie compuneri frumoase, pline de miez si tremura mai apoi de bucurie cand le dadea si glas, in fata clasei. E radiografie de suflet si simtire. Un tomograf care scaneaza emotii neinchipuite si pana acum nerostite. Iar ele, emotiile, odata iesite la lumina, curg in torente. E sufletul deseori sfasiat, ba de dor, ba de nostalgii, ba de iubiri stinse ori de iluzii destramate in neant. Si, acelasi suflet, uneori mangaiat. E curaj, e asumare si e talent. De la Marturisiri albastre incoace, fata cu ochi albastri a mai crescut. A prins a privi cu mai mult curaj lumea. Jurnalista care a indraznit a trece, dupa ani buni de emisiuni culturale, de partea cealalta a microfonului, isi asaza din nou pe tava sufletul. Asa cum e el. Viu. Si vibrant. Pentru ca nu anii de viata conteaza, ci viata din ani , nu-i asa? Sufletul Silvanei are anii IUBIRII. Iar cu versurile ei vin la pachet regasirea si alinarea multora dintre noi. Multumim de dar, Silvana! - Onelia Pescaru, jurnalist si psihoterapeu