Indatorirea crestinului fata de sine insusi sta in aceea ca el sa nu slabeasca, cu ajutorul lui Dumnezeu, in nevointa credintei, si astfel sa primeasca mantuirea cea vesnica, pe care Hristos ne‑a agonisit‑o prin moartea Sa. Ca, desi credinciosii primesc in dar, numai prin har, viata vesnica, dupa cuvantul Scripturii: darul lui Dumnezeu este viata vesnica intru Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 6, 23), totusi se cere nevointa necontenita impotriva diavolului, a lumii, a trupului, care le pun piedici crestinilor si nu le ingaduie sa ajunga la fericirea cea vesnica.Cel ce vrea sa se mantuiasca are nevoie de multa osteneala impotriva acestor vrajmasi, de­oarece pe cat este de mare si de inalt Cres­ti­nismul, pe atat de multe ispite si necazuri are a suferi. Drept aceea, cu ochi neadormit trebuie pazit.Sf. Tihon din Zadons