Binevoitorul nostru cititor se va intreba, poate, cum de ne-am asumat curajul de a ne avanta intr-o atat de temerara intreprindere, cum este aceea a unei noi traduceri a poemelor homerice, si, mai cu seama, a uneia dorite in hexametri. Vom marturisi, prin urmare, deschis ca am ajuns treptat sa simtim aceasta inclinare nu ca pe o indrazneala, ci ca pe o necesitate de neocolit: nimeni nu poate tagadui faptul ca orice lume civilizata, orice natiune cultivata si cu respect pentru sine are indatorirea de a-si regandi marii autori odata cu fiecare noua generatie si de a-i traduce iarasi, macar tot la doua generatii, cautand sa se apropie mereu mai mult de spiritul si de expresia acestora. (Dan Slusanschi)