Termin de citit cartea Tiei Şerbănescu, Femeia din fotografie, cu aceeaşi spornică bucurie: dens, nicio clipă convențional, acest text, fără intrigă, nici evenimente majore, constituie un fel de saga nu doar a condiției româneşti sub comunism, ci și a condiției umane sub semnul lui «vreme trece, vreme vine». Dacă aş fi avut de scris despre carte, nu m-aş fi despărţit de semnele de exclamație. Cum am făcut-o azi, telefonând autoarei spre a-i spune că nu-mi vine să încep o altă lectură, într-atât de prielnic m-am odihnit în proza ei.  - Monica Lovinescu, 2002 Este, în primul rând, [...] o carte de citit cu plăcere, chiar cu bucurie, cu acea plăcere și acea bucurie cam uitate, dar de neînlocuit, care creează în noi, cum spunea cineva, fericirea paradoxală de a trăi chiar dacă și chiar și atunci când citim despre absurditatea tragică a vieții.  - Mircea Iorgulescu, 2002 Pentru generațiile noi, viața trăită în comunism de bunicii, de părinții lor a devenit între timp ficțiune [...]. Nu amănunte picante, inavuabile, nu poveşti de culise din lumea presei și literaturii etc. vor găsi în jurnalul Tiei Şerbănescu, ci spectacolul viu al lumii dispărute, monotonia exasperantă a vieților anonimizate, umilinţa, disperarea, furia adunată în oameni cu care s-a ieşit în explozia libertății. Şi talentul autentic al unei prozatoare (încă) umbrite de succesul unei mari jurnaliste.  - Gabriela Adameșteanu, 202