Am deschis această carte, la fel ca celelalte scrise de tine, cu mâini tremurânde. Preconizam ce mă așteaptă, dar nu și cutremurul din inima mea. A venit ca o validare a existenței durerii, a faptului că ne legitimează, pe toți, pe parcursul vieții. Izbutesc să-mi descătușez emoțiile și vreau să-ți spun că mi-ai deschis ușa spre liniște. M-am regăsit și am realizat că suntem două suflete cu arme în dotare. Purtate pe cărări pavate cu cioburi, am îndrăznit să mergem desculțe, fără să ne fie teamă. Ne-am spălat trupurile firave cu lacrimi, iar sângele scurs din fiecare rană a pus temeiul celor mai vizibile cicatrici pe care le purtăm cu mândrie. Trăită substanțial în preapline spasme sufletești, Fă-ți defectele perfecte – Confesiuni, poate fi povestea fiecăruia dintre noi. Am adunat toate trăirile expuse de tine, într-o sticlă. Am deschis-o și torn sentimentele răscolite în două pahare care nasc cel mai asurzitor ecou la ciocnire. — Pentru împlinire!