Prestigios istoric al sensibilitatilor colective si antropolog al sacrului, Alphonse Dupront (1905-1990) a detinut in Romania functiile de director al Institutului Francez din Bucuresti si de consilier cultural (1932-1941), iar in anul 2006 a fost ales post-mortem membru al Academiei Romane. Volumul ingrijit de istoricul Stefan Lemny cuprinde toate textele elaborate de Dupront pe teme romanesti, raspandite prin publicatii care sunt astazi greu accesibile sau ramase complet inedite. Aceste texte arunca lumina asupra unui aspect putin cunoscut al creatiei lui si ingaduie o mai buna apreciere a profunzimii si subtilitatii gandirii sale, dar si asupra pasiunii si prieteniei sale pentru Romania. Pe langa o consistenta prezentare a vietii si activitatii savantului francez, volumul contine, de asemenea, corespondenta sa cu Emil Cioran, Mircea Eliade si Eugène Ionesco, pe care acesta i-a cunoscut si i-a pretuit, sustinandu-i in perioada instalarii lor in Franta. Alphonse DUPRONT (1905-1990), istoric si antropolog francez, specialist in istoria Evului Mediu si a epocii moderne. In 1932-1940 a fost directorul Institutului Francez de Inalte Studii din Romania, care a devenit la sfirsitul anilor 1930 unul dintre cele mai importante centre ale vietii intelectuale a capitalei. Profesor la Sorbona din 1956, a fost fondatorul Universitatii Paris IV-Sorbona (1970) si primul presedinte al acesteia. A creat Centrul de Antropologie Religioasa Europeana la EHESS si a jucat un rol decisiv in crearea si organizarea Institutului Universitar European din Florenta, unde a predat intre 1976 si 1983. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane in 2006. Dintre principalele lucrari publicate: Espace et humanisme (1946), La Chrétienté et l’idée de Croisade (1954), Du Sacré. Croisades et pèlerinages. Images et langages (1987), Qu’est-ce que les Lumières? (1996), Le mythe de croisade (1997).