Cum recunoaste, direct, Norman Manea, cartile mele mi-au adus necazurile, asa ca a trebuit sa port o batalie cu ei. Sa ma lupt cu ei, nu sa lupt contra lor - nici urma de dorinta de a aparea eroic, nici un fel de sfidatoare imbatare de sine. In schimb, modestia fireasca, pe care o arata mereu... Nu batalia unui erou, ci a celui vulnerabil, lupta celui slab si neeroic pentru a se sustine, indarjit, impotriva tuturor handicapurilor, pentru a rezista degradarii, pentru a rezista contra a ceea ce Norman Manea numeste deraierea omenescului insusi - nici o stradanie morala nu este in acest sens mai uimitoare. (Philip Roth, in The New York Times Book Review) Ca nimeni altul, autorul sustine o necrutatoare confruntare cu sine insusi si cu Romania, cu miturile socialismului real, caruia ii apartin si mitul disidentei, si mitul poporului ingenuncheat, stapanit si supravegheat de o subtire patura de birocrati - relatia, adica, dintre scriitor, Putere si nu cu totul inocentele mase, cum spune. (Frankfurter Allgemeine Zeitung) Spiritul creator face, pana la urma, din aceasta carte o lectura optimista. (Sunday Times)