Aflatu-s-au aici o seama de raspunsuri, la multimea de intrebari, care au framantat de-a lungul atator veacuri multe suflete si care poate au intrat in vesnicie, nedumeriti de aceasta taina mare, a aparitiei omului. Totul pare prezentat intr-o forma concisa, dar in realitate este de o adancime uimitoare. Insusi Sfantul Ignatie marturiseste caci cu cat a incercat sa patrunda mai adanc, cu atat totul a devenit mai tainic. Dar luminat fiind i-a fost dat sa inteleaga ca asa si trebuie sa ramana, pentru ca, in esenta, este lucrare a Dumnezeului Nepatruns. El spunea ca „omul este o taina pentru sine insusi“, si asa va ramane pecetluita, pentru ca in urma caderii, pacatul si-a lasat amprenta. [...] Aici se gasesc raspunsuri la multimea de intrebari care au asaltat mintea omeneasca de dupa cadere. Nedumerit de ceea ce va fi cu el, acesta a inceput a se intreba: „Cine sunt eu, omul? Care-i rolul meu pe acest pamant? Voi fi sters, oare, de pe fata lui, cand vietuirea pe acesta se va incheia, disparand in neant ca toti ceilalti?”. (Fragment din Cuvant inainte)