Traducere si note de Andreea Sion Publicat in 1953, dupa ce a aparut in foileton intre anii 1951 si 1953 in revistele literare japoneze Gunzō si Bungakukai, Culorile interzise, considerat astazi una dintre capodoperele lui Yukio Mishima, a suscitat mult timp controverse prin temele explorate: iubirea interzisa, sexualitatea, normele sociale si latura intunecata a esteticii. Intr-o Japonie postbelica, batranul scriitor Shunsuke, cu o opera prolifica, binecunoscuta, dar deja incheiata, care si-a dedicat intreaga viata spiritului si creatiei, este fascinat de frumusetea exceptionala a lui Yūichi, un tanar homosexual. Punandu-si in minte sa faca din acesta ultima sa capodopera – vie –, ii propune lui Yūichi un pact diabolic: sa o ia pe sotie pe Yasuko, ultima mare iubire a batranului scriitor, urmand ca el sa ii asigure tanarului deopotriva sprijinul financiar si sfaturile nepretuite pentru a deveni arma perfecta impotriva femeilor. Misoginia declarata a lui Shunsuke si resentimentul fata de femeile care l-au facut sa sufere intreaga viata isi gasesc astfel o cruda satisfactie, iar Yūichi devine intruparea monstruoasa a razbunarii batranului si ultima sa opera. O opera care isi va depasi si, intr-un fel, ucide maestrul.