Cartea este o zarire a luminii de la capatul tunelului, vazuta cu cea de-a treia ureche, e cantul murmurat, soptit, al celui pe cale de a se impaca. Furiile, metehnele, pornirile, umorile, revoltele, sunt departe, departe, duse de-a binelea. Aici domneste simplitatea celui aproape predat, doar o geana il mai retine in inca rostire, o boare de ezitare tandra, doar o uimita adiere. (Alexandru Dohi)