Deși a fost în general bine primit imediat după apariție de cri­tica de întâmpinare în exercițiu (au scris favorabil Perpes­si­cius, N. Davidescu, M. Râlea), romanul Ciuleandra (1927) nu a fost creditat ca o narațiune de performanță, la nivelul capo­do­perelor unui scriitor consacrat prin Ion (1920) și Pădurea spân­zuraților (1922). Criticii (în mod special Pompiliu Constan­ti­nes­cu) i-au r...