Ei bine, Maria Onaca scrie poezie, si scrie de cand se stie ea, pentru ca a simtit ca a te exprima in versuri este una dintre cele mai sigure terapii impotriva tristetilor de tot felul si impotriva Impotmolirilor cu care viata este obisnuita sa garniseasca pe orice muritor. A rezultat, astfel, un fel de jurnal aproape zilnic, redactat sub canonul poeziei cu o silnicie devenita obicei, dar fara prejudecati de valoare tocmai pentru ca finalitatea si destinul unui asemenea demers nu aveau nici o legatura cu intentia vreunei iesiri in public intr-un viitor previzibil. - Mircea Brenciu, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Ciudata normalitate a unui debut