... in loc sa ma simt jignita, am izbucnit in ras. Ce bine era! Dintr-o data m-am eliberat, ca in preajma unui prieten vechi care-ti cunoaste gandurile ca pe propriu-i buzunar... Si ne-am privit adanc... Nu erau ochii Anisiei, erau altii ascunsi in spatele arcadelor micute, unii care cuprindeau TOTUL... Si pe care ii cunosteam, ii iubeam dintotdeauna. - Acum stii, nu-i asa?... ma sfredelira ei. - De ce nu mi-ai spus mai demult?... Am ingaimat. - Nu erai pregatita sa intelegi. - Dar sunt mai in varsta decat tine! - Tocmai de-aia... in fiecare zi, uitam un pic.