Daca mi-ar fi ingaduit, in dorinta de a-i gasi scriitoarei o definitie catusi de putin potrivita, sa folosesc termenul ce mi se impune, as recurge la unul usor de calificat ridicol ori impropriu, de nu si ireverentios: as spune ca Ana Blandiana e un delfin. Ca si faptura delfinului, scrisul Anei Blandiana e aerodinamic, cu totul menit vitezei si inaintarii; gratiei si saltarii. Jucaus bland, prietenos, sprinten; arcuit, precis; si cat se poate de misterios.Asa si vocatia Anei Blandiana. Anevoie e a hotari daca-i mai cu seama semnatara unor texte pline de farmec, ironico-emotional-melancolice, sau o forta virulenta, o clarvazatoare, o mesagera a dreptatii. (N. STEINHARDT)