Fiecare poet este atipic, se abate de la o ˶norma˶ care, de fapt, nu exista. Dar Petre Ioan Cretu si poezia sa, exceptionala si exceptionista, iese cu mult din limitele vreunui tipar posibil. Admirabil este la el spiritul liber. Nu propune sfidarea a unor limite, ci ignorarea lor intr-un mod, as zice, demiurgic. Cata vreme lumea inca nu este creata, la inceputul vremurilor, fauritorul ei poate s-o modeleze asa cum il indeamna inspiratia. Poezia lui Petre Ioan Cretu are suflul unui big-bang intemeietor. Cartile il apasa pe piept, dar nu- l ” prejmuiesc”, asa cum ar zice clasicul, ci ii maresc forta si dorinta de a respira titanic. Aceasta carte neobisnuita si extrem de puternica aduna ceea ce il caracterizeaza pe poet in proprii ei termeni: Nonsens, desertaciune si momentul meu de tresarire. Ultimul e cel care conteaza. Petre Ioan Cretu nu isi intemeiaza un tinut sau un regat, ci un Univers, cu tot haosul si (farade)legile lui. - Horia Garbea Dintr-o umbra in alta va trebui sa ne implinim unul altuia sufletele n pana vor deveni pereche n apoi le vom rostogoli pana se vor rotunji n dupa care vom trece febril n in starea de ingeri n asa cum o larva se transforma in fluture n ca intr-un joc cu icoane si demoni n unde palmele noastre n vor construi povesti si castele n sau vor imblanzi cutele cerceafului n urmele trupului tau umede n soaptele fierbinti ale sarpelui n si acel du-te vino dintre coapsele tale...