Acordând un loc important dialogului și monologului în care confesiunea se îmbină cu persuasiunea, nuvelele – „specie din păcate neglijată azi la noi (ca și în Franța sau Germania!) de scriitori și editori”, cum spune autorul – ce alcătuiesc volumul ne duc cât se poate de firesc cu gândul la teatru. Universul lor, în care perioada comunistă și lumea interbelică sunt referințe constante, este populat de personaje paradoxale...